Discutie :D

Incepe un tantalica sa-mi tina urmatorul discurs:

asd_iinxs: "barbatii sunt niste nenorociti"..catziva nenorociti s-au chinuit in istorie pana ca tu sa te nasti,catziva muncesc acum pt tine,datorita unui nenorocit te-ai nascut,nenorocit e bill gates de iti da tie suport pc sa spui ceea ce spui... alti nenorociti(printre care si romani) au inventat o multime de chestii k viata ta sa fie mai usoara...deci...suntem nenorociti..si prosti...dar..lool...cum de se nasc genii din noi?
asd_iinxs: femeile?
asd_iinxs: ce au facut?
50, de barbati compozitori...si..multe alte exemple..
asd_iinxs: cine au luptat in razboaie..
asd_iinxs: sa va salveze voua fundurile?
asd_iinxs: cine au cladit orashe?
cosmina: femeile au fost intotdeauna ceva mai buna cva voi, de ce? pt ca au aut si alte griji in afara de propria persoana, pt ca au crecut coii, au muncit,..iar simplele genii, au devenit genii pt ca au avut timp, au avut cum sa se plictiseaasca si sa testeze cata apa curge din butoi atunci cand fac ei baie nu?"
asd_iinxs: femeile??
asd_iinxs: cine a descoperit elctricitatea..si cine a inventat...atatea lucruri..care sa-ti faca viata mai ushoara?
cosmina: sa zici asta in momentul in care se va naste copilul tau
cosmina: poate o fetita
cosmina: si regreti ce ai spus
cosmina: si te apuca prima oara de deget
cosmina: sa vezi cum iti dau lactimile

Aici a cam inceput sa taca. Nu din cauza ca i-am dat eu replica, si nici din cauza ca e semianalfabet("sh", "tz", "k")...ci cred ca din cauza s-a plictisit pt ca il contraziceam la orice. S-a plictisit sa-mi dau cu parerea la filozofiile lui....nici macar nu ma cunoaste, dar omul, de o inteligenta rasunatoare, ma cauta dupa ce vede ca ii dau ignore pe un id, de pe un altul, si o tine langa....pana intru in joc...si ajungem sa vorbim discutii.
Genial!!


Si tot o tin pe a mea... Desi nu conteaza. De ce? Pt ca, in final, tot acolo se ajunge, undeva sub pamant, printre rame si radacini. Cam urat sfarsit pt marii inventatori de elecricitate BARBATI nu? Urat pentru ca era chiar printre "tarfele" alea de femei...vai ce rau s-a simtit!

P.S: Nu eu am zis aia cu "barbatii sunt nenonrociti", a flegmat-o singur.

Chiar e...

http://curvette.ro/
Mie mi se pare interesant. :)
Este si captivant si are ca tema un subiect foarte controversat.
Spor!

Ciudat

Este putin spus de spus, nu o lungesc, este doar un "feeling" de moment....care zboara si pluteste pana se dizlva...si cade...undeva, un undeva nedefinit.
este un "feeling" in care mi-e dor de multe lucruri si momente , dar nu si de persoanele cu care le imparteam. Cam ciudat nu?
Simt lipsa momentelor in care stateam la baerfa pe coridorul din Lovinescu, nu mi-e dor de cea cu care stateam, chiar deloc, doar de ironia aceea de copil obraznic lipsit de probleme.

Mi-e dor si de guzganiile ce aveam impresia ca dau din picoare in timp ce-mi digeram mancarea atunci cand cineva ma mangaia pe dinti. Nu mi-e dor de cineva, mi-e dor de guzganii, erau asa de complexe si piciosrusele lor erau asa de articulate...mi-e dor si de zambetul malefic pe care il aveam dupa aceea si privirea aia a mea profunda si incarcata de radiatii luminoase. As fii putu sa folosesc cuvinte mult mai simple pentru descrierea de mai sus, dar atunci totul ar fii fost prea simplu , nu?

Sa nu intelegeti gresit! Nu traiesc in trecut, nu as vrea sa se repete toate astea intr-un timp prezent, as vrea doar sa mai am acele evadari din monotonia unei secunde, poate un fior de plans, de ras, de viata traita din plin!

Femei si barbati....sau caini si pisici!

Fiecare om le gandste la un moment dat chestii de genu:"femeile sunt curve" sau "barbatii sunt niste porci".

Nu neg aceste lucruri, fiecare afirmatie are la baza un strop de adevar, iar fiinta umanna este conceputa asa incat sa nu fie perfecta, greselile fiind de natura diferita la fiecare in parte.

De ce doar barbatii sunt considerati perversi? Femeile au si ele momente cand preiau initiativa . De asemenea, au glumele lor, intre prietene, exact ca si barbatii.

Sunt extrem de misogine. Ele nu zic niciodata "treaba ta" sau"matura cu lumina stinsa ca eu dorm si nu-mi pasa"?? ...ei bine , poate, nu a-ti intalnit niciuna care sa faca asa, dar exista. Fac uneori si niste afirmatii deloc placute, dar ele se simt bine, sunt femei.

Asa cum barbatii sunt preocupati de fotbal, ele sunt preocupate de moda, un obicetiv ce ne capteaza atentia zi de zi...uneori si noaptea .

In final, rezulta ca sunt chit, de aceea se iubesc si de aceea exista atractia intre cele doua sexe atat de diferite.

Cuplurile care nu se inteleg....au ghinion!

Mda...

Mda....

Este liniste...adicaceea ce mi-am dorit tot anul.

Sunt singura, nu e nimeni langa mine care sa-mi toace nervii....chiar nu e...incredibil...

Dorm bine noaptea si visez minunat, culmea, viselee mele chiar se adeveresc :D.

Am un parfum nou, nu ma laud, sunt doar incantata:X, mai ales ca miroase imbietor de perfect.

Sunt multumita...nici mie nu-mi vine sa cred, dar chiar eu care sunt mereu nerecunoscatoare ma simt aboslut perfect.

Cand mi-e somn, dorm, Idealul meu sufletesc, adica.

Mi-e bine, incredibil de bine.

Aaaa da, si nu mi s-au mai rupt unghiile, probabil ca e o conspiratie, oricum e buna, sa fie mai des.

Totul e perfect, nu stiu de ce, dar e ...si nu comentez. Ciocu mic si joc de glezne!

Ah...e bine cand e totul bine...si la mai mult, ca de'...omu nu e niciodata fericit cu ce are:) .

Hai ca ne mai vorbim/citim/scriem si maine. PA!

La misto!!

Aunci cand viata te ia la misto, nu poti face atceva decat sa razi.

Este o oportunitate de a trece peste orice, fara sa iti pese, sa iei totul in joaca, ca o gluma, caterinca proasta. Asa cum ar face un copil. RAZI. Punct.

Iar...si iar

A mai trecut un an(scolar)...s-au mai dus 2 semestre grele, cu note si absente atarnatoare si agatatoare. Au zburat atatea luni in care u am apucat sa fac nimic, sa visez, sa vreau, sa incerc, sa reusesc. Am avut atatea intamplari frumoase, pe care la momentul acela le consideram farame de rai, dar acum...nu dau nici doi bani pe ele, nu ma mai fac nici macar sa schitez un zambet, nu mi se mai lumineaza fata...de ce?? pentru ca nu imi mai pasa, pentru ca nu consider ca merita. Toate acestea curg incet spre spre marea uitarii ce le inghite fara ca sa stii cum, de unde, sau de ce...
Pentru ca tot in viata asta este trecator, tot se risipeste, urca si coboara, nu se mai intoarce, nu se mai repeta, pentru ca nu merita, oricat ai vrea.

What goes aound, comes around

Intr-adevar...roata se intoarce..mai devreme, sau mai tarziu...
Teoretic, asa este drept, normal dupa legile civicii, pacatele se platesc , iar faptele bune se rasplatesc.
Dupa ce patesti ceva , vrei sa te simti razbunat, insa aceasta senzatie "acra" se risipeste cu timpul.
Roata se intoarce, de jos , vei ajunge sus, si de pe culmi vei cobori treptat sau cu avat spre lumea de sub nori.
Totusi, uneori, roata se intoarce prea tarziu. De fapt, asta se intampla adesea. Viata ia o alta intorsatura atunci cand nu mai simti nevoia, nu iti mai pasa. Razbunarea se primeste atunci cand ti-e lumea mai draga, cand nu te astepti. Atunci cand nu consideri ca o meriti. Daca esti vinovat, vei primi lovitura ta de gratie la momentul potrivit sau chiar nepotrivit, insa nu te va ocoli, nu te va uita, pentru ca asta e adevarul....

NU pot.

N pot sa plang fara sa zambesc...plang, ma doare, ma uit in spate si plang si zambesc si plang din nou ...
Pentru ca te iubesc mult de tot...si simt ce nu am mai simtit pentru nimeni, pentru ca tu esti unicul lucru ce ma face sa vreau sa urlu de fericire,
Pentru ca as vrea sa fii mereu aici langa mine, sa stiu ca daca ma las pe spate ma prinzi si apoi imi razi dulce "pe sub mustati"...
Pentru ca am nevoie de tine, de prezenta ta...aici...acum ...si mereu....
Pentru ca e de ajuns sa ma gandesc la tine si sa imi dea lacrimile...
Pentru ca nu stiu cine esti sau ce esti dar stiu ca te iubesc mai mult decat posibil si ma gandesc mereu la tine...
Pentru ca ai fost, esti si vei fii mereu ceva ce nu pot atinge, dar voi alerga mereu in speranta ca te voi avea...doar pt mine, eu si nimeni altcinea

Despre "a zambi"...

Stau si privesc in trecut, la prima mea zi de scoala, si schitez un zambet pierdut si vag...in amintirea acelori timpuri...
Apoi imi aterizeaza memoria deasupra zilei in care eu si Ana ne-am declarat prietenie vesnica...un zambet enorm imi inunda fatza
Iar se aude muzica la maxim sub mine...vecinu...ah...chiar si atunci cand te enerveaza cineva, zamesti, ironic.

Puterea de a zambi ocupa o mare parte in natura de a fi om...fara un zambet nu ai pautea sa treci mai departe, fara el nu ai mai intelege nimic, ar fii totul sters si pierdut intr-o disperare continua in care lumea isi cauta motivul fericirii

Cand simti ca nimic nu mai are rost, iar lacrimile iti curg incet si se preling pe toata fatza pana pe gat, ai un zambet usor schitat, dulceag care vrea sa transmita ca nu merita lacrimile, nimic nu e mai important decat sa vezi o cale de scapare spre fericirea echilibrata dintre 2 lucruri ce te apasa...si atunci zambesti, ca un impuls venit din interior...un motiv sa inaintezi spre gasirea urmatorului zambet.

Cand iubesti, zambesti. Omul nu poate fii perfect, in natura sa se gaseste greseala. Aceasta este ceva normal, oricat de mult te poate iubi cineva, la un moment dat te va rani, iar tu va trebui sa il ierti...pentru ca si tu iubesti si si tu vei reusi sa ranesti la randu tau persoanle dragi....iar atunci le vei zambi si vei incerca sa le impaci...pentru ca zambetul este totul, pentru ca cu un zambet poti transmite orice si pentru ca un zambet poate inlocui mereu cuvintele...
De ce sa cauti cuvinte, sa incerci sa rascolesti in mintea ta dupa ele, cand poti arunca un zambet...va intelege...oricin va intelege ce crezi ce vrei...pentru ca ai mereu un motiv sa fii fericit....
Simte asta!

Confruntari etice!

M-am gandit la un titlu potrivit...clar nu e asta cea mai buna alegere!...dar am o mare ura fata de mine in acest moment...simt ca ma confrunt cu mine insami, incerc sa ajung la un numitor comun cu mine, cum asa?? E posibil?, aparent nu!...darrrrrrrrrrrrr exista momente in care vrei din tot sufletul sa faci ceva si nu te lasa inima, nu te lasa, vrei, dar nu poti, nefiind vorba de vointa proprie, e doar un efort ce trebuie depus de interiorul tau, nu de forta exterioara...e greu!

Mie imi sunt de ajuns doar cateva minute sa mi se schimbe starea de spirit complet. Nus tiu cum, doar asa se intampla. Sunt necesare doar 5 minute sa incep sa urasc o persoana pe care o adoram. Poate nu sunt nici macar 5 miute, poate e vorba de 5 secunde, sau o franctiune de secunda, poate totul se petrece in imaginatia mea, poate nici nu am iubit cu adevarat, daca incep sa dispretuiesc fara regrete dupa doar o privire aruncata la intamplare, poate la momentul nepotrivit. Poate asa era sa fie, poate era potrivit, poate eu trebuia sa vad ce nu vroiam, nu e vorba de ceva anume, ci doar de cum mi-a fost aruncat un zambet fara rost... stiu e un zambet, ar trebui sa il primesc calduros...dar nu era zambeul de care am nevoie, era rece, de gheata, fara sentiment, banal si ...urat!

Nu chiar adevarat...

Chiar daca e ziua de paste, adica seara de paste, eu stau la mine in camera, in fata monitorului, cu un pahar cu niste martini pe fund si o maslina pe jumatatae rontaita...avand in vedere ca NU sunt genul de om care beau, ma ametesc foarte repede..deci nu luati in seama tot ce scriu in postul asta, mai ales ca ceva imi spune ca maine cand il vad ii dau delete.
Mi-a dat andreea un coment la unul din posturile anterioare avand legatura cu ceva de genu"implinirea unui vis e la un pas distanta"....vai vai vai vai vai...
Pai la mine nu e niciodata asa..de ce? pentru ca atunci cand ajung sa fiu la un pas departare de trnsformarea visului in ceva real, ceva adevarat, care se poate simti, atinge, si nu doar imagina, vine cineva, o forta nevazuta(uneori e doar constiinta mea, care imi zice ca nu e bine ce fac, alteori alte maruntisuri) si imi pune piedica....si cad...cad in nestiinta, aiuirita...si...si de cele mai multe ori incep sa plang, sa plang sperand ca asa voi gasi o solutie sa sar bariera nevazuta...cam imposibil nu e asa?
Bineinteles ca nu rezolv nimic de una singura in conditiile in care ma simt pierduta in neant, fara nicio ideea de intoarcere, fara o zgarietura in asfaltul pe care alergam adineauri cu atata avnt spre atingerea idealului...si zbang piedica aia...si ma lovesc, si incerc sa o iau de la capat si de multe ori nu ajung la destinatie si ma simt foarte prost, desi poate nu e vina mea...si...si..si..
Si..multumesc prietenilor care imi sunt alaturi in asemean situatii :) !

Pe care? Pe amandoua?

In viata ai doua posiblitati: sa alegi sa fii un om de succes, sa te respecte lumea, sa nu iti calci niciodata pe orgoliu, sau sa cunosti sentimentul numit dragoste, sa lasi de la tine, dar sa te simti iubit intr-un fel aparte.

Ca om de succes, vei pune accent pe rationament, mereu, vei putea judeca din afara foarte usor si vei fii lasat rece de orice inseamna suferinta. La batranete vei avea tot ce iti trebuie , vei privi in urma si vei vedea un trecut glorios, plin de castiguri morale si materiale. Totusi, pentru a avea toate acestea , nu vei face cunostiinta cu iubirea, deci nu vei fii implinit cu adevarat niciodata, pentru ca iti lipseste acel ceva.
Ca om sentimental vei avea parte de o persoana draga tie , mereu aproape, care sa te iubeasca, sa te faca sa te simti special, dar trebuie sa iti calci de multe ori demnitatea in picioare, sa lasi sa se vada doar partea frumos colorata a vietii. Poti fii iubit cu adevarat, atunci vei avea tot ce iti doresti posibil, pentru ca dragostea poate umple orice gol, dar poti sa ajungi singur, pe marginea unui drum, toti sa rada de tine si sa te arate cu degetu, toate acestea din cauza ca ai iubit, poate prea mult. Dar, in situatia aia te vei gandi : oare...nu e mai bine asa, sa raman cu o amintire minunata, speciala, care sa ma ajute sa merg mai departe, sa stiu ca am avut momente perecte in viata mea, decat sa nu fii existat acestea niciodata?

In concluzie, ce ai prefera? Cum ar fii mai usor? Sa te zbati sau nu? Sa suferi sau sa traiesti monoton toata viata? Sa incerci sa fii ceva, dar sentimentele sa iti domine ratiunea, sa incerci sa schimbi toate acestea, dar o parte din tine, partea mai sensibila, sa iti sopteasca cu duritate ca e imposibil... este mai greu sa crezi ca totul este posibil daca vrei, dar sa nu reusesti sa depasesti o mare cantitate de probleme? Tu ce crezi?? Tu cum vezi viata?

De ce mai tarziu si nu acum? De ce?

Se spune mereu ca daca ai rabdare, primesti! Dar stau acum si ma intreb: " de ce sa stau pana la adanci batraneti, cand o sa am riduri, si o sa am senzatia ca viata a trecut pe langa mine, ca sa primesc ce vreau?"

Teoretic abia atunci esti cu adevarat implinit, pentru ca pe parcursul vietii ai avut timp sa primesti, treptat, cam tot ce ai avut nevoie.

De ce stai sa astepti cu ochii spre cer, in speranta ca va cadea de acolo, iubirea? sau orice altceva. De ce? De ce nu poti avea totul de la inceput ca sa poti trai cu o constiinta curata? De ce sunt atatea intrebari fara rspuns? De ce stai si astepti o minune, dar, totusi, esti constient ca nu se va implini intr-un viitor indepartat, aproape inexistent, sau chiar niciodata?

De ce trebuie sa te hranesti mai intai cu vise? De ce esti mereu nesatul, nu iti este de ajuns ce ai?Ce ai de pierdut daca te multumesti cu ce s-a intamplat sau cu ce se va repeta? Vrei mereu mai mult, si mai multtt...

Eu nu critic, doar afirm ceea ce cred, pentru ca si eu simt la fel ca si oricine, sunt un om, iar u om(unul normal) nu este niciodata multumit, aspira catre perfectiune, cat mai mult atat mai bine! Dar nu mereu...din pacate :D

Mi-e dor de momentele frumoase...

DA...mi-e dor de tot ce s-a petrecut frumos in viata mea, mi-e dor de zambetul larg al Anei cu "phah-ul" de rigoare, de sfiala aceia fara sens din privirea Andreei, .mi-e dor de tot ce inseamna frumos!
Logic, nu are rost, de ce sa iti fie dor, bla bla, cand poti sa traiesti clipa actuala?8-
Mda ma..o traiesc si pe aia, daca nu ar exista prezentul nu ai mai avea cum sa te bucuri de trecut! Si nu! Trecutul nu este superior, niciodata, dar e uneori esti trist, esti sictirit si scarbit, dezgustat total de tot ce se intampla, ai impresia ca tot ce te inconjoara este un pamflet al naturii!..mda..pai nu e, pentru ca daca ar fii, tu nu ai putea sa razi mai tarziu de aceste lucruri, ce care acum pe consideri gretoase.
In curand vor apare, probabil, unele si mai gretoase, si iti vei aminti de acele "zile frumoase", pe care la momentul respectiv nu le-ai pretuit cum trebuia. Este adevarat ca duci dorul unui lucru doar dupa ce il pierzi...dar mai bine sa duc dorul, si sa raman cu o amintire frumoase care ma va ajuta sa rad la glumele praoste ale vietii, decat sa uit si sa am impresia maginata ca nu am o amintire buna, un vis devenit realitate , ci doar deja vu-uri...

Perfect ar fi Perfect!!

Oare??
Daca lumea din jurul nostru nu ar avea parti proste, cum ai putea sa profiti de bucuriile pe care ti le rezerva destinul?
Fiecare persoana reuseste, la un moment dat, sa fie ranita si sa raneasca. Daca persoanele din jur ar fi toate la fel ca tine, ar proceda ca tine, ar reactiona asemenea tie, ar avea aceleasi idealuri, ai crede ca este perfect?
NU! ...din contra, te-ar enerva ca toti fac la fel, nu are nimeni acel ceva unic si special care te face sa il iubesti, nu ai putea avea un model de urmat in viata...totul ar ramane neschimbat pentru vesnicie, pentru ca nimeni nu ar putea sa vina cu o idee noua diferita de a ta , nu ar putea nimeni sa ii aduca imbunatatiri, intrucat toti gandesc la fel!
Nu te-ai plictsi??
Ai putea sa traiesti o viata asa?? Cred ca abia atunci ar incepe sa existe cu adevarat fenomenul emo :) !
Atata timp cat tu nu esti perfect pe deplin, cum poti avea pretentii ca cei din jurul tau sa fie? Cum poti face reprosuri cuiva, care actioneaza cum poate si cum stie, incercand sa nu faca rau?
Eu o sa las perfectiunea deoparte si imi voi continua descoperirea unor noi aspiratii, caci prezentul este superior trecutului (si nu cum cred clasicii), deoarece stii ca poate prezentul iti va aduce ceva bun, iar despre trecut stii sigur ca mai bine decat a fost nu va mai fii!!:X

geniu din nastere...?!

Multi se considera destepti...chiar foarte destepti, desi nu sunt! Spun asta din punct de vedere al talentului in a exprima aberatii!!
Nu spun cu rautate ca nu sunt, ci realizez ca nu orice om are darul de a scrie, de a putea sa isi exprime parerea cu usurinta. Unii sunt tentati sa filozofeze, sa isi transmita gandurile intr-un mod fals, sec sau copiat, si astfel vezi atatia care se zbat sa intre in randul celor care o fac cu atata rabdare si reusesc sa il faca pe interlocutor sa fie, de asemenea, de acord cu ei.
Daca nu ai resusesti sa exprimi ceea ce simti, nu inseaman, nici pe departe ca esti incult, prost sau nepasator. Nu toti se nasc cu darul de a putea sa se faca iubiti prin ceea ce scriu., iar pentru asta nu trebuie criticati. Trebuie insa criticati cei care o fac cu buna stiinta ca nu pot sa crea ceva folositor, sau cel putin interesant!
Sfatul meu, este sa te lasi de a face ceva daca nu iti iese si nu esti in stare!!
Mama(se poate observa ca imi iubesc mama, ma rog, asa in felul meu:D) imi spune mereu ca daca nu sunt perfectionista , nu reusesc sa obtin ceea ce vreau. Poate are dreptate in anumite privinte, insa am avut mereu acces la ce mi-am dorit atata timp cat am vrut cu adevarat! Opinia mea, este c, nu merita sa faci ceva care stii ca nu merge, dar merita sa incerci pentru a fii intr-adevar sigur ca este asa!

fenomen emo sau nesimtirea celor din jur?

De ceva timp am inceput si eu sa urmaresc postarea articolelor pe anunumitre bloguri.
Ma declar multumita, mai ales ca unii isi pot exprima nemultumirea intr-un mod foarte frumos, dar din pacate altii nu!
Acesta este si cazul http://www.viatadecacat.net/.
Dupa cum puteti observa in unele posturi este mentionat faptul ca unii oameni , din cauza supararii sau pur si simplu a nervilor, plang. Este un lucru normal. Mi s-a parut absolut revoltator faptul ca majoritatea celor care comenteaza lasa sfaturi precum" dute si taie-te la vene" , " baga-te intr-un colt" sau remarca "esti emo" daca se spune ca a reactinonat plangand.
Ma intreb, inainte sa fii aparut fenomenul emo, cum se numea o persoana care plange? Nu este un lucru firesc sa te descarci in acest mod?? Eu cred ca da! Este preferabil sa arunci cu lucrurile in cealalata parte a camerei , sau pe geam? aaaa...pai atunci esti numit nebun!!
In opinia mea, fenomenul emo , in mare parte, nu exista, intrucat multi sunt considerati adepti ai acestui stil doar pentru ca sunt mai retrasi, sau din cauza unui machiaj mai puternic!
In fond, orice om are dreptul la opinie proprie atata timp cat nu ii deranjeaza pe cei din jurul sau (si nu cred ca va deranjeaza un tip/tipa doar pentru ca are o freza ciudata).
Este de criticat si noua modalitate de revolta la care recurg toti cocalariii si micile fetite fara creieras, aceea de a stiga "EMO" la vederea unei astfel de persoane! Bineinteles, de cele mai mlte ori, tot tu esti acela care primeste replica"ce vrei fa?? ce te bagi?" atunci cand incerci sa iei apararea si sa intrebi pe cel mai calm ton posibil"cu ce va deranjeaza?" sau "aveti o problema?".
Deci, sfatul meu este acela sa iti urmezi instinctele fara sa asculti tampenile altora, caci in fond, tampenia nimanui nu e mai importanta decat a ta!:D

cu timpul realizezi...

Am observat cu timpul, pe parcurs ce am crescut(nu ma consider destul matura pentru incercarile vietii, dar nici copil , intrucat am reusit sa citesc in adancul ascunzisurilor), ca lucrururile nu vin chiar de la sine , nici macar cand nu esti cel mai norocos om !!
Ganditi-va doar cum este atunci candte zbati pentru un lucru, si sa reusesti!! da!! te simti incantator de fericit!! Lumea iti fuge de sub picioare si ai impresia vaga ca zbori!
Dar incearca acum sa gasesti si partea in care te chinui, dai tot ce poti si tot iti iese un rahat!
Nu simti ca ai muncit degeaba? Nu ar fii mai usor sa nu mai faci nimic? sau poate sa lasi totul asa?
Pai. unii zic ca asa trebuie procedat, insa parerea mea este alta: cand vazi ca ai muncit , ai tras pentru ceva , ai incercat sa reusesti ai constinta curata!
Macar ai pura satisfactie ca nu te numeri printre oamenii de nimic ai societatii si nu ai asteptat sa care altul pentru tine!
Si este mai usor sa te impaci cu ideea ca destinul e menit sa ii dea farmec vietii tocmai printre aceste lucruri simple, care la un moment dat te oftica !!
Discutand cu andreea am ajuns la urmatoarea "filozofie":"oamenii sunt niste animale care se hranesc cu sentimente... o mare parte din noi a fost prinsa si aruncata intr-o cusca... suntem hraniti doar cu tristete... stam de prea mult timp in aceasca cusca... vrem sa scapam, insa nu avem cum... lumea trece pe langa noi, vede in ce stare sumtem, insa nimanui nu i se face mila de noi... nu exista cale de iesire... "(scris de mintea stralucita a andreei)!
Replica mea a fost urmatoarea "
fiecare om isi construieste singur propria cusca fara sa realizeze ca nu vede calea de scapare, acel loc unde 2 gratii sunt mai departate, optimismul!! Toata lumea se afunda tot mai rau in acea cusca, printre probleme, si nu ii pasa decat cum sa reueasca sa supravietuiasca printre toate cele care il sufoca, tot mai rau si mai rau, iar privirea ii este aburita de ceata de nepasare ! in loc sa se zbata fuge spre un colt parasit al acelei cutii si se tot ingramadeste in el, se inghesuie, se apasa pe peretii custii, sperand ca macar odata aceasta sa se largeasca, dar NU!! nu vei reusi niciodata sa limpezesti drumul spre zavorul custii pentru ca iti este prea frica sa iesi, vei crede ca dupa ce vei evada, toate se vor napusti asupra ta!! dar NU!!! continua sa speri la ceva picat din cer, atrizat deasupra ta, dar NU toate vor ateriza macar la 1 metru in fata ta, caci ideea sa te zbati pentru acel cva si sa demonstrezi ca meriti! DEMONSTREAZA!!! "
Aici se termina primul articol al acestui blog si sunt convinsa ca majoriatea dintre cititori au aproximativ aceeasi perspectiva ca si mine! :)