Este putin spus de spus, nu o lungesc, este doar un "feeling" de moment....care zboara si pluteste pana se dizlva...si cade...undeva, un undeva nedefinit.
este un "feeling" in care mi-e dor de multe lucruri si momente , dar nu si de persoanele cu care le imparteam. Cam ciudat nu?
Simt lipsa momentelor in care stateam la baerfa pe coridorul din Lovinescu, nu mi-e dor de cea cu care stateam, chiar deloc, doar de ironia aceea de copil obraznic lipsit de probleme.
Mi-e dor si de guzganiile ce aveam impresia ca dau din picoare in timp ce-mi digeram mancarea atunci cand cineva ma mangaia pe dinti. Nu mi-e dor de cineva, mi-e dor de guzganii, erau asa de complexe si piciosrusele lor erau asa de articulate...mi-e dor si de zambetul malefic pe care il aveam dupa aceea si privirea aia a mea profunda si incarcata de radiatii luminoase. As fii putu sa folosesc cuvinte mult mai simple pentru descrierea de mai sus, dar atunci totul ar fii fost prea simplu , nu?
Sa nu intelegeti gresit! Nu traiesc in trecut, nu as vrea sa se repete toate astea intr-un timp prezent, as vrea doar sa mai am acele evadari din monotonia unei secunde, poate un fior de plans, de ras, de viata traita din plin!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu