Am observat cu timpul, pe parcurs ce am crescut(nu ma consider destul matura pentru incercarile vietii, dar nici copil , intrucat am reusit sa citesc in adancul ascunzisurilor), ca lucrururile nu vin chiar de la sine , nici macar cand nu esti cel mai norocos om !!
Ganditi-va doar cum este atunci candte zbati pentru un lucru, si sa reusesti!! da!! te simti incantator de fericit!! Lumea iti fuge de sub picioare si ai impresia vaga ca zbori!
Dar incearca acum sa gasesti si partea in care te chinui, dai tot ce poti si tot iti iese un rahat!
Nu simti ca ai muncit degeaba? Nu ar fii mai usor sa nu mai faci nimic? sau poate sa lasi totul asa?
Pai. unii zic ca asa trebuie procedat, insa parerea mea este alta: cand vazi ca ai muncit , ai tras pentru ceva , ai incercat sa reusesti ai constinta curata!
Macar ai pura satisfactie ca nu te numeri printre oamenii de nimic ai societatii si nu ai asteptat sa care altul pentru tine!
Si este mai usor sa te impaci cu ideea ca destinul e menit sa ii dea farmec vietii tocmai printre aceste lucruri simple, care la un moment dat te oftica !!
Discutand cu andreea am ajuns la urmatoarea "filozofie":"oamenii sunt niste animale care se hranesc cu sentimente... o mare parte din noi a fost prinsa si aruncata intr-o cusca... suntem hraniti doar cu tristete... stam de prea mult timp in aceasca cusca... vrem sa scapam, insa nu avem cum... lumea trece pe langa noi, vede in ce stare sumtem, insa nimanui nu i se face mila de noi... nu exista cale de iesire... "(scris de mintea stralucita a andreei)!
Replica mea a fost urmatoarea "
fiecare om isi construieste singur propria cusca fara sa realizeze ca nu vede calea de scapare, acel loc unde 2 gratii sunt mai departate, optimismul!! Toata lumea se afunda tot mai rau in acea cusca, printre probleme, si nu ii pasa decat cum sa reueasca sa supravietuiasca printre toate cele care il sufoca, tot mai rau si mai rau, iar privirea ii este aburita de ceata de nepasare ! in loc sa se zbata fuge spre un colt parasit al acelei cutii si se tot ingramadeste in el, se inghesuie, se apasa pe peretii custii, sperand ca macar odata aceasta sa se largeasca, dar NU!! nu vei reusi niciodata sa limpezesti drumul spre zavorul custii pentru ca iti este prea frica sa iesi, vei crede ca dupa ce vei evada, toate se vor napusti asupra ta!! dar NU!!! continua sa speri la ceva picat din cer, atrizat deasupra ta, dar NU toate vor ateriza macar la 1 metru in fata ta, caci ideea sa te zbati pentru acel cva si sa demonstrezi ca meriti! DEMONSTREAZA!!! "
Aici se termina primul articol al acestui blog si sunt convinsa ca majoriatea dintre cititori au aproximativ aceeasi perspectiva ca si mine! :)
Ganditi-va doar cum este atunci candte zbati pentru un lucru, si sa reusesti!! da!! te simti incantator de fericit!! Lumea iti fuge de sub picioare si ai impresia vaga ca zbori!
Dar incearca acum sa gasesti si partea in care te chinui, dai tot ce poti si tot iti iese un rahat!
Nu simti ca ai muncit degeaba? Nu ar fii mai usor sa nu mai faci nimic? sau poate sa lasi totul asa?
Pai. unii zic ca asa trebuie procedat, insa parerea mea este alta: cand vazi ca ai muncit , ai tras pentru ceva , ai incercat sa reusesti ai constinta curata!
Macar ai pura satisfactie ca nu te numeri printre oamenii de nimic ai societatii si nu ai asteptat sa care altul pentru tine!
Si este mai usor sa te impaci cu ideea ca destinul e menit sa ii dea farmec vietii tocmai printre aceste lucruri simple, care la un moment dat te oftica !!
Discutand cu andreea am ajuns la urmatoarea "filozofie":"oamenii sunt niste animale care se hranesc cu sentimente... o mare parte din noi a fost prinsa si aruncata intr-o cusca... suntem hraniti doar cu tristete... stam de prea mult timp in aceasca cusca... vrem sa scapam, insa nu avem cum... lumea trece pe langa noi, vede in ce stare sumtem, insa nimanui nu i se face mila de noi... nu exista cale de iesire... "(scris de mintea stralucita a andreei)!
Replica mea a fost urmatoarea "
fiecare om isi construieste singur propria cusca fara sa realizeze ca nu vede calea de scapare, acel loc unde 2 gratii sunt mai departate, optimismul!! Toata lumea se afunda tot mai rau in acea cusca, printre probleme, si nu ii pasa decat cum sa reueasca sa supravietuiasca printre toate cele care il sufoca, tot mai rau si mai rau, iar privirea ii este aburita de ceata de nepasare ! in loc sa se zbata fuge spre un colt parasit al acelei cutii si se tot ingramadeste in el, se inghesuie, se apasa pe peretii custii, sperand ca macar odata aceasta sa se largeasca, dar NU!! nu vei reusi niciodata sa limpezesti drumul spre zavorul custii pentru ca iti este prea frica sa iesi, vei crede ca dupa ce vei evada, toate se vor napusti asupra ta!! dar NU!!! continua sa speri la ceva picat din cer, atrizat deasupra ta, dar NU toate vor ateriza macar la 1 metru in fata ta, caci ideea sa te zbati pentru acel cva si sa demonstrezi ca meriti! DEMONSTREAZA!!! "
Aici se termina primul articol al acestui blog si sunt convinsa ca majoriatea dintre cititori au aproximativ aceeasi perspectiva ca si mine! :)
aceste lucruri sunt prea adevarate..mult succes la urm articole...app frumoasa gandire fetelor:X:*
RăspundețiȘtergereInVinCiBlE
numai mintea mea stralucita putea sa zica asa ceva :))))... chiar daca nu prea ma refeream la asta cand am scris-o in jurnal, tu ai reusit sa o potrivesti perfect in blogu' asta... bv :*:D
RăspundețiȘtergeresuper adevarat....bft in contioare..super:X
RăspundețiȘtergere