Stau si privesc in trecut, la prima mea zi de scoala, si schitez un zambet pierdut si vag...in amintirea acelori timpuri...
Apoi imi aterizeaza memoria deasupra zilei in care eu si Ana ne-am declarat prietenie vesnica...un zambet enorm imi inunda fatza
Iar se aude muzica la maxim sub mine...vecinu...ah...chiar si atunci cand te enerveaza cineva, zamesti, ironic.
Puterea de a zambi ocupa o mare parte in natura de a fi om...fara un zambet nu ai pautea sa treci mai departe, fara el nu ai mai intelege nimic, ar fii totul sters si pierdut intr-o disperare continua in care lumea isi cauta motivul fericirii
Cand simti ca nimic nu mai are rost, iar lacrimile iti curg incet si se preling pe toata fatza pana pe gat, ai un zambet usor schitat, dulceag care vrea sa transmita ca nu merita lacrimile, nimic nu e mai important decat sa vezi o cale de scapare spre fericirea echilibrata dintre 2 lucruri ce te apasa...si atunci zambesti, ca un impuls venit din interior...un motiv sa inaintezi spre gasirea urmatorului zambet.
Cand iubesti, zambesti. Omul nu poate fii perfect, in natura sa se gaseste greseala. Aceasta este ceva normal, oricat de mult te poate iubi cineva, la un moment dat te va rani, iar tu va trebui sa il ierti...pentru ca si tu iubesti si si tu vei reusi sa ranesti la randu tau persoanle dragi....iar atunci le vei zambi si vei incerca sa le impaci...pentru ca zambetul este totul, pentru ca cu un zambet poti transmite orice si pentru ca un zambet poate inlocui mereu cuvintele...
De ce sa cauti cuvinte, sa incerci sa rascolesti in mintea ta dupa ele, cand poti arunca un zambet...va intelege...oricin va intelege ce crezi ce vrei...pentru ca ai mereu un motiv sa fii fericit....
Simte asta!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu